Tocmai în momentul în care ți-ai dat seama că nu mai poți duce această povară, chiar în clipa în care simțeai că te prăbușești și nu mai poți continua, iar insuportabila, crunta mireasmă a renunțării îți dădea târcoale, ai decis să mai rămâi, măcar pentru câteva momente, în picioare, înfruntându-l. Nu, tu nu crezi în destin, nu citești horoscoape și nu deschizi prăjiturele cu răvaș. Tu nu crezi în bani nemunciți sau în noroc chior. Tu, chiar tu ai spus, cu gura ta, acum spurcată de atâta amărăciune îndurată, că frumusețea este muritoare. Nimeni nu poate dobândi nimic fără efort, credință, înfrânare - asta obișnuiai să spui. Acum însă, te poți întinde liniștit, abandonându-ți propria ființă pe necunoscutele meleaguri întunecate. Dar...ești sigur că asta îți este îndeajuns ca să poți renunța? Desigur, obișnuiai să apari din tot felul de umbre soioase, târându-te, uneori și la propriu, pentru a obține ceea ce îți doreai. Oare mai ești tu același cu cel de atunci? Același tu înrăit parcă să răzbești cu propria forță? Totuși...nu crezi că efortul depus până acum va fi în zadar, iar tu vei dispărea pentru totdeauna, necunoscând gustul gloriei personale în momentul în care te simți învingător? Ascultă, copilule, căci ăsta ești inca - un neinițiat - îți vei permite luxul de a "renunța", abia atunci când vei deveni maestru.Image source: weheartit.com
imi place! ma duce cu gandul la "Brida" de Paulo Coelho :D
RăspundețiȘtergeremultumesc!
RăspundețiȘtergere